Introducere

Scrie un comentariu

29 Septembrie 2012 prin artaacum

Ce oferă arta românească spaţiului public acum?
Ce dorim şi ce putem susţine?

Pornind de la un proiect de digitizare şi arhivare a documentelor existente despre taberele de sculptură din anii 1970-1980 din România, Arhiva taberelor de sculptură din România, echipa noastră de documentare lucrează pentru a descoperi, organiza, păstra şi facilita accesul la documentaţia artei moderne şi contemporane din România, concentrându-se în mod special pe arta creată pentru spaţiul public. Încercăm să construim o colecţie comprehensivă care să ajute atât cercetării istoriei artei româneşti cât şi să stimuleze un dialog public privind starea prezentă a artei în spaţiul public din România.

Materialele existente disparat în biblioteci publice şi personale, precum şi în arhiva de fotografie MNAC sunt colectate şi îmbogăţite cu materiale care să completeze şi contextualizeze documentele respective.

In corelare şi completare cu site-ul care va găzdui documentele colectate dorim să deschidem un blog care să aibă atât rolul de a primi materiale donate pentru a completa colecţia deja existentă, cât şi materiale care ajută la contextualizarea ei, prin prezentarea unor aspecte ale contextului general în care acest fenomen – al taberelor de sculptură -poate avea sens pentru noi, în prezent. De asemenea, acesta intenţionează să deschidă un spaţiu de dialog unde pot fi prezentate, în mod accesibil pentru orice profesionist al lumii artistice şi vizibil publicului larg, discursuri variate privind arta în spaţiul public.

Site-ul, blogul, precum şi un workshop organizat la Arcuş (octombrie 2012) formează împreună un proiect mai larg, finanţat de către AFCN şi MNAC: Documentarea ca modalitate de facilitare a dialogului social- Cazul taberelor de sculptură din Romania.
 

Arhiva taberelor de sculptură din România va include o bază de date cu imagini şi texte digitizate din arhiva MNAC, cataloagele taberelor de sculptură şi revistei Arta din anii 70-80 din biblioteci publice şi personale, bibliografia privind taberele de sculptură din România şi alte informaţii relevante, precum şi un număr de aproximativ 25 de interviuri cu critici şi participanţi la taberele de sculptură din anii 70-80. Acesta va aduna împreună şi va face uşor accesibile informaţii altminteri foarte disparate şi greu de găsit cu privire la unul dintre fenomenele caracteristice ale sculpturii publice din România.
Fenomenul taberelor de sculptură este pe cât de extins pe atât de puţin cercetat şi cunoscut. Peste 250 de sculpturi într-o stare de deteriorare continuă se află doar la Măgura. Pe lîngă aceasta, cea mai extinsă şi cea mai familiară publicului larg, mai există tabere la Brăila, Galaţi, Covasna, Sângeorz, Căsoaia, Cisnădie, Scînteia, Sălişte, Hobiţa, Sighet, Galaţi, Piatra Neamţ, Timişoara, Arcuş, Babadag, Oarba de Mureş, Mestecăniş- Reci, Lăzarea, Valea Doftanei, Arad şi Gărîna. La aceste tabere au participat majoritatea sculptorilor care au creat lucrări de referinţă în perioada anilor 1970 şi 1980.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: